Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război de Camil Petrescu

“O iubire mare e mai curând un proces de autosugestie… Trebuie timp si trebuie complicitate pentru formarea ei. De cele mai multe ori te obisnuiesti greu, la început, sa-ti placa femeia fara care mai târziu nu mai poti trai. Iubesti întâi din mila, din îndatorire, din duiosie, iubesti pentru ca stii ca asta o face fericita, îti repeti ca nu e loial s-o jignesti, sa înseli atâta încredere. Pe urma te obisnuiesti cu surâsul si vocea ei, asa cum te obisnuiesti cu un peisaj. Si treptat îti trebuieste prezenta ei zilnica.(…) Psihologia arata ca au o tendinta de stabilizare starile sufletesti repetate si ca, mentinute cu vointa, duc la o adevarata nevroza. Orice iubire e ca un monoideism, voluntar la început,patologic pe urma.”

Un intelectual prea inteligent și cu prea mult timp liber la dispoziție ajunge obsedat de ideea că soția sa îl înșeală. Analize peste analize ale cuvintelor ei, ale surâsurilor ei, ale vorbelor cunoscuților – toate fără un rezultat definitiv pentru că, deși adevărul este clar acolo, Ștefan Gheorghidiu nu este pregătit să îl creadă. Jocul steril al inteligenței detectivistice nu duce la nici o concluzie definitivă cât timp omul nu este dispus să creadă în adevărul crud al infidelității. Totul se schimbă radical când Ștefan Gheorghidiu ajunge pe front: deodată este aruncat în alt univers, cu alte valori și priorități, deodată viața capătă sens și direcție. Abia la întoarcerea de pe front va fi destul de indiferent cât să poată înțelege adevărul care stătuse în fața lui de la început: totul fusese o miciună iar el își idealizase soția fără motiv.

Durata: 88 minute
Distributie: Victor Rebengiuc, Mariana Mihuţ, Ovidiu Iuliu Moldovan, Constantin Codrescu, Corado Negreanu, Constantin Dinulescu, Vasilica Tastaman, Valeria Ogăşanu, Victoria Mierlescu
Regie: Dan Puican