Mașina infernală de Jean Cocteau

“Să ne supunem, misterul are misterele sale, zeii îşi au zeii lor, noi pe ai noştri, ei pe ai lor, iată ceea ce se numeşte infinitul.”

Cocteau reia aici povestea lui Oedip dintr-o perspectivă modernă, contaminată desigur și de psihanaliză – pentru că mitul a fost aproape confiscat total încât azi nu mai poți spune “Oedip” fără să îți apară în față figura bărbosului Freud. Dar nu e prea multă psihanaliză la Cocteau, mai degraba un râu subteran care curge prin subtext. Mașina infernală este desigur destinul care se pune în mișcare și nu se mai oprește până nu zdrobește totul în calea ei.

O prevestire li se face părinților lui Oedip: băiatul își va ucide tatăl și se va căsători cu mama sa. Și deși Iocasta știe proorocirea, totuși se mărită cu tânărul necunoscut sosit în oraș. Mașina ruginită a destinului s-a pus în mișcare și, deși toți știu spre ce se îndreaptă, nimeni nu se dă la o parte din calea ei. Pasiunile lor, subconștiente sau nu, sunt mai puternice decât ei și vocea rațiunii tace. În urma mașinii infernale rămâne un râu de moarte și suferință, incest și pasiune împlinită, coji de oameni pustiiți.

Durată: 67 minute
Distribuție: Victor Rebengiuc, Clody Berthola, Fory Etterley, Ileana Predescu, Nicolae Botez Luchian, Ion Caramitru, Mihai Mereuță, Mircea Albulescu, Emil Liptac, Mircea Constantinescu, Ilinca Tomoroveanu, Dan Damian, Gheorghe Cozorici
Regie: Dan Puican