“- Atunci stăpîne, dă-mi voie să-ţi spun verde că eu nu încuviinţez purtarea dumitale şi că socot că nu e frumos să iubeşti aşa, în dreapta şi în stînga, cum faci dumneata.
- Cum? Ai pofti să mă ferec de cea dintîi făptură întîlnită, să mă lipsesc pentru ea de tot ce m-ar mai îmbia pe lume, să mă leg la ochi ca să nu mai văz nimic in jurul meu? Să rămîi mereu credincios unei singure iubiri, să mă îngrop de viu în statornicia mea, şi din fragedă tinereţe să fiu mort pentru atîtea alte frumuseţi care-mi încîntă privirile?”
- Cum? Ai pofti să mă ferec de cea dintîi făptură întîlnită, să mă lipsesc pentru ea de tot ce m-ar mai îmbia pe lume, să mă leg la ochi ca să nu mai văz nimic in jurul meu? Să rămîi mereu credincios unei singure iubiri, să mă îngrop de viu în statornicia mea, şi din fragedă tinereţe să fiu mort pentru atîtea alte frumuseţi care-mi încîntă privirile?”
Don Juan este unul din cele mai cunoscute mituri moderne, situația lui existențială rezonând cu tendințele omului modern de a alege nestatornicia ca mod de viață. Don Juan nu este neapărat seducătorul, seducția la el nu are nici o complexitate, se produce automat, ci omul care a ales să nu fie legat de nimic. Prin modul lui de viață sfidător și vesel, el spune lumii că nimic nu are valoare, nimic nu merită să te oprești în loc, să te lege de pământ. Singura ființă pe care o admiră este propria sa persoană. Călcând în picioare tradiții, norme și valori, Don Juan se ridică deasupra oamenilor obișnuiți într-o excursie aproape nietzscheană înspre un cer fără stele unde strălucește un singur soare negru, soarele răzvrătirii eterne.
Durata: 86 minute
Distributie: Nicolae Brancomir, Tudorel Popa, Dem Savu, Constantin Barbulescu, Alexandru Ciprian, George Iliescu, Ion Ciprian, Nicolae Enache, Virgil Vasilescu, Mircea Cojan, Marieta Deculescu, Teli Barbu, Aurel Athanasescu, Alexandru Demetriad
Regie: Paul Stratilat
.jpg)
